LH1401
1) Citiți cu atenție paragrafele referitoare la cantitate și prozodie, GH019-026 și GH659-692.
2) Copiați și marcați metrica primelor cinci versuri ale Iliadei.
| Zei și zeițe grecești |
 Zeus (Otricoli) |
| Muzeul Pio-Clementino, Vatican |
 Hera (Ludovisi) |
| Muzeul național roman al palatului Altemps, Roma |
 Apollo (Belvedere) |
 Afrodita (Cnidos) |
LH1402. Rețineți că singurele vocale a căror cantitate nu este cunoscută sunt α, ι, υ și că lungimea acestora este indicată în vocabular. Studentul ar trebui să stăpânească cât mai curând posibil regulile lungimii vocalelor terminațiilor flexionare, astfel încât să nu depindă de vocabular din acest punct de vedere.
LH1403. La marcarea metricii acestor versuri, folosiți semnul ¯ pentru a indica o silabă lungă, și semnul ˘ pentru o silabă scurtă, separând picioarele între ele cu o linie verticală |.
LH1404. Accentul scris al cuvântului trebuie neglijat la citirea versului.
LH1405. Iliada, 1-5
μῆνιν ἄειδε, θεά, Πηληιάδεω Ἀχιλῆος
οὐλομένην, ἣ μυρί᾽ Ἀχαιοῖς ἄλγε᾽ ἔθηκεν,
πολλὰς δ᾽ ἰφθίμους ψυχὰς Ἄιδι προΐαψεν
ἡρώων, αὐτοὺς δὲ ἑλώρια τεῦχε κύνεσσιν
οἰωνοῖσί τε δαῖτα, Διὸς δ᾽ ἐτελείετο βουλή,
LH1406. Prima silabă a lui μῆνιν trebuie să fie lungă deoarece conține o vocală lungă, GH022. Accentul arată că a doua silabă trebuie să fie scurtă, GH045, 660. Apoi, având o silabă lungă și una scurtă, silaba următoare (ἄ-) trebuie să fie scurtă, deoarece atunci când o silabă lungă este urmată de una scurtă, mai este necesară o silabă scurtă pentru a completa piciorul, GH669.
Silaba următoare (-ει-) este lungă, fiind un diftong, GH021-022.
Silaba următoare (-δε) este scurtă, având o vocală scurtă urmată de o consoană singură.
Silaba următoare (θε-) este de asemenea scurtă, având o vocală scurtă urmată de o altă vocală.
Și pentru că acest picior este astfel completat, silaba finală (-ά) a lui θεά trebuie să fie lungă, fiind prima silabă a piciorului următor, GH671.
Silaba următoare (Πη-) este lungă, având o vocală lungă, GH022.
Silaba următoare (-λη-) este lungă, având o vocală lungă, GH022.
Vocala următoare (-ι-) este scurtă. Vezi vocabularul.
Silaba următoare (ά-) trebuie să fie scurtă, pentru a completa piciorul.
Vocala următoare (-ε-) este scurtă, dar deoarece prima silabă a unui picior trebuie să fie lungă, GH671, -δεω se pronunță ca o singură silabă lungă, prin hiat, GH086.
Vocala următoare (Ἀ-) este scurtă. Vezi vocabularul.
Apoi silaba următoare (-χι-) trebuie să fie scurtă, pentru a completa piciorul.
Silaba următoare (-λῆ-) este lungă, având o vocală lungă.
Silaba finală (-ος) este scurtă, având o vocală scurtă, dar trebuie marcată aici ca lungă, deoarece silaba finală este întotdeauna lungă, atribuindu-i-se și pauza de sfârșit de vers, GH684.
Astfel, schema metrică a acestui vers este următoarea:
Marcați acum versul următor: οὐλομένην, ἣ μυρί᾽ Ἀχαιοῖς ἄλγε᾽ ἔθηκεν.
Prima silabă (οὐ-) este lungă, fiind un diftong.
A doua silabă (-λο-) este scurtă, având o vocală scurtă.
Următoarea (-μέ-) este scurtă, având o vocală scurtă.
Următoarea (-νην) este lungă, având o vocală lungă.
Următoarea (ἣ) este lungă, având o vocală lungă.
Cum asta completează cel de-al doilea picior, silaba următoare (μυ-) trebuie să fie lungă, fiind prima silabă a piciorului următor.
Silaba următoare (-ρί) este scurtă, așa cum indică accentul, căci numai vocalele scurte sunt elidate, GH075, 662.
Apoi silaba următoare (Ἀ-) trebuie să fie scurtă, pentru a completa piciorul.
Silaba următoare (-χαι-) este lungă, având un diftong.
Silaba următoare (-οῖς) este lungă, având un diftong.
Silaba următoare (ἄλ-) este lungă, vocala fiind urmată de două consoane.
Silaba următoare (-γε') este scurtă, având o vocală scurtă.
Silaba următoare (ἔ-) este scurtă, având o vocală scurtă.
Silaba următoare (-θη-) este lungă, având un o vocală lungă.
Silaba următoare (-κεν-) este scurtă, dar aici este lungă datorită locului pe care-l ocupă în vers, GH684.
Schema metrică a acestui vers este după cum urmează:
LH1407. Folosind aceste principii și regulile date (GH659-692), marcați metrica primelor cinci versuri și nu continuați studiul lui Homer înainte ca acestea să fie bine memorate și repetate ritmic cu ușurință.
LH1408. Un plan bun de început este de a marca numai silabele a căror cantitate este sigură, fără a consulta vocabularul. După ce ați făcut acest lucru, cantitatea silabelor rămase poate fi determinată de obicei pe baza poziției lor în vers.
LH1409. Înainte de a încerca să memorați un vers, acesta trebuie tradus de mai multe ori, până când v-ați familiarizat cu înțelesul exact al fiecărui cuvânt și înțelegeți cu precizie fiecare construcție pe care o conține.
LH1410. La început, profesorul poate repeta aceste versuri pentru studenți, apoi împreună cu ei până când aceștia stăpânesc mișcarea; după aceea însă, studenții trebuie să fie în stare să le recite singuri.
LH1411. Fiecare student să recite aceste versuri separat, apoi în mod repetat împreună în grupuri mici, și în final în concert de către întreaga clasă.
LH1412. La repetarea orală a acestor versuri, cuvintele trebuie să se mențină distincte și nu se va face nicio pauză de la un picior la altul decât dacă este o pauză de sens, o cezură (GH685), sau diereză (GH688).
LH1413. O atenție specială se va acorda înțelesului pasajului, diversele pauze fiind indicate prin voce. Desigur, vocea nu trebuie să coboare la sfârșit de vers decât dacă există acolo o pauză distinctă.
