GH404. Indicativ
Prezent | Imperfect | Viitor | |||||
Singular | |||||||
1 | λύω | dezleg | ἔλυον | (eu) dezlegam | λύσω | voi dezlega | |
2 | λύεις | dezlegi | ἔλυες | (tu) dezlegai | λύσεις | vei dezlega | |
3 | λύει | (el/ea) dezleagă | ἔλυε | dezlega | λύσει | va dezlega | |
Dual | |||||||
2 | λύετον | (voi doi) dezlegați | ἐλύετον | (voi doi) dezlegați | λύσετον | (voi doi) veți dezlega | |
3 | λύετον | (ei doi) dezleagă | ἐλυέτην | (ei doi) dezlegau | λύσετον | (ei doi) vor dezlega | |
Plural | |||||||
1 | λύομεν | dezlegăm | ἐλύομεν | (noi) dezlegam | λύσομεν | vom dezlega | |
2 | λύετε | dezlegați | ἐλύετε | dezlegați | λύσετε | veți dezlega | |
3 | λύουσι | (ei/ele) dezleagă | ἔλυον | dezlegau | λύσουσι | vor dezlega | |
Aorist | Perfect (*21) | Mai mult ca perfect (*21) | |||||
Singular | |||||||
1 | ἔλυσα | (eu) am dezlegat | λέλυκα | (eu) am dezlegat (*22) | ἐλελύκη (-εα) | dezlegasem | |
2 | ἔλυσας | ai dezlegat | λέλυκας | ai dezlegat | ἐλελύκης (-εας) | dezlegaseși | |
3 | ἔλυσε | a dezlegat | λέλυκε | a dezlegat | ἐλελύκει (-εε) | dezlegase | |
Dual | |||||||
2 | ἐλύσατον | (voi doi) ați dezlegat | λελύκατον | (voi doi) ați dezlegat | ἐλελύκατον | (voi doi) dezlegaserăți | |
3 | ἐλυσάτην | (ei doi) au dezlegat | λελύκατον | (ei doi) au dezlegat | ἐλελυκάτην | (ei doi) dezlegaseră | |
Plural | |||||||
1 | ἐλύσαμεν | (noi) am dezlegat | λελύκαμεν | (noi) am dezlegat | ἐλελύκεμεν | dezlegaserăm | |
2 | ἐλύσατε | ați dezlegat | λελύκατε | ați dezlegat | ἐλελύκετε | dezlegaserăți | |
3 | ἔλυσαν | au dezlegat | λελύκασι | au dezlegat | ἐλελύκεσαν | dezlegaseră |
(*20) Se va observa că υ din componența lui λύω este lung numai atunci când este urmat de σ; în toate celelalte situații el este scurt.
(*21) Perfectul lui λύω nu se găsește la Homer; acestea sunt formele obișnuite care se găsesc în greaca atică. În ce privește sistemul perfect homeric, vezi GH422, 424, 466.
(*22) Perfectul exprimă fie o acțiune trecută și încheiată, caz în care se traduce prin perfectul compus românesc, fie rezultatul prezent al unei acțiuni trecute, când se traduce prin prezentul românesc.
GH405. Conjunctiv
Prezent (*23) | Aorist (*23) | Perfect (*23, *25) | ||||
Singular | ||||||
1 | λύω(μι) (*24) | să dezleg | λύσω(μι) (*24) | să dezleg | λελύκω (*24) | (eu) să fi dezlegat |
2 | λύῃς(θα) | să dezlegi | λύσῃς(θα) | să dezlegi | λελύκῃς(θα) | (tu) să fi dezlegat |
3 | λύῃ(σι) | (el/ea) să dezlege | λύσῃ(σι) | (el/ea) să dezlege | λελύκῃ(σι) | (el/ea) să fi dezlegat |
Dual | ||||||
2 | λύητον | (voi doi) să dezlegați | λύσητον | (voi doi) să dezlegați | λελύκητον | (voi doi) să fi dezlegat |
3 | λύητον | (ei doi) să dezlege | λύσητον | (ei doi) să dezlege | λελύκητον | (ei doi) să fi dezlegat |
Plural | ||||||
1 | λύωμεν | să dezlegăm | λύσωμεν | să dezlegăm | λελύκωμεν | (noi) să fi dezlegat |
2 | λύητε | să dezlegați | λύσητε | să dezlegați | λελύκητε | (voi) să fi dezlegat |
3 | λύωσι | (ei) să dezlege | λύσωσι | (ei/ele) să dezlege | λελύκωσι | (ei/ele) să fi dezlegat |
(*23) Diferitele timpuri ale conjunctivului, optativului, imperativului și infinitivului nu reprezintă ele însele distincții de timp propriu-zis.
- Prezentul acestor moduri indică continuarea acțiunii; de exemplu, λύειν (infinitiv prezent) ,(a fi în procesul de) a dezlega (în orice moment de timp).
- Aoristul indică pur și simplu producerea unei acțiuni, timpul ei fiind exact același ca la prezent; de exemplu, λῦσαι (infinitiv aorist), a dezlega (în orice moment de timp).
- Perfectul indică o acțiune încheiată; de exemplu, λελυκέμεν (infinitiv perfect), a dezlega, a fi dezlegat (în orice moment de timp).
(*24) Mai există și alte înțelesuri, care trebuie învățate din sintaxă.
(*25) Nu se găsește la Homer; vezi GH404 (*21) . Conjunctivul și optativul perfect sunt foarte rare la Homer.
GH406. Optativ
Prezent (*26) | Aorist (*26) | Perfect (*27) | ||||
Singular | ||||||
1 | λύοιμι | aș dezlega (*28) | λύσαιμι | aș dezlega (*29) | λελύκοιμι | aș dezlega (*29) |
2 | λύοις(θα) | ai dezlega | λύσαις(θα) (λύσειας) | ai dezlega | λελύκοις(θα) | ai dezlega |
3 | λύοι | (el/ea) ar dezlega | λύσαι (λύσειε) | (el/ea) ar dezlega | λελύκοι | (el/ea) ar dezlega |
Dual | ||||||
2 | λύοιτον | (voi doi) ați dezlega | λύσαιτον | (voi doi) ați dezlega | λελύκοιτον | (voi doi) ați dezlega |
3 | λυοίτην | (ei doi) ar dezlega | λυσαίτην | (ei doi) ar dezlega | λελυκοίτην | (ei doi) ar dezlega |
Plural | ||||||
1 | λύοιμεν | am dezlega | λύσαιμεν | am dezlega | λελύκοιμεν | am dezlega |
2 | λύοιτε | ați dezlega | λύσαιτε | ați dezlega | λελύκοιτε | ați dezlega |
3 | λύοιεν | (ei/ele) ar dezlega | λύσαιεν (λύσειαν) | (ei/ele) ar dezlega | λελύκοιεν | (ei/ele) ar dezlega |
(*26) GH405 (*23)
(*27) GH405 (*23, *25)
(*28) Mai există și alte înțelesuri, care trebuie învățate din sintaxă. Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405.
(*29) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405.
GH407. Imperativ
Prezent (*30) | Aorist (*30) | |||
Singular | ||||
2 | λύε | dezleagă | λῦσον | dezleagă |
3 | λυέτω | (el/ea) să dezlege | λυσάτω | (el/ea) să dezlege |
Dual | ||||
2 | λύετον | (voi doi) dezlegați | λύσατον | (voi doi) dezlegați |
3 | λυέτων | (ei doi) să dezlege | λυσάτων | (ei doi) să dezlege |
Plural | ||||
2 | λύετε | dezlegați | λύσατε | dezlegați |
3 | λυόντων | (ei/ele) să dezlege | λυσάντων | (ei/ele) să dezlege |
(*30) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405.
GH408. Infinitiv (*31)
Prezent | λύειν (λύμεν, λύμεναι, λυέμεν, λυέμεναι) | a dezlega |
Viitor | λύσειν (λυσέμεν, λυσέμεναι) | a dezlega, a fi pe cale de a dezlega |
Aorist | λῦσαι (λυσάμεν, λυσάμεναι | a dezlega, a fi dezlegat |
Perfect (*32) | λελυκέμεν, λελυκέ(με)ναι | a dezlega, a fi dezlegat |
(*31) Citiți notele de la sfârșitul paragrafului GH405.
(*32) Nu se găsește la Homer; vezi GH405 (*25) .
GH409. Participiu
Prezent | λύων, ουσα, ον (GH240) | dezlegând |
Viitor | λύσων, σουσα, σον | fiind pe cale de a dezlega |
Aorist | λύσας, σασα, σαν (GH241) | dezlegând |
Perfect (*33) | λελυκώς, κυῖα, κός (GH244) | dezlegând |
(*33) Nu se găsește la Homer; vezi GH405 (*25) .
...
GH424. Sistemul perfect II al lui ἵστημι (στη-, στα-), stau
Perfect | ||||
Indicativ | Conjunctiv (*49) | Optativ | Imperativ | |
Singular | ||||
1 | ἕστηκα | ἑστήκω | ἑσταίην | |
2 | ἕστηκας | ἑστήκῃς(θα) | ἑσταίης | ἕσταθι |
3 | ἕστηκε | ἑστήκῃ(σι) | ἑσταίη | ἑστάτω |
Dual | ||||
2 | ἕστατον | ἑστήκετον | ἑσταῖτον | ἕστατον |
3 | ἕστατον | ἑστήκετον | ἑσταίτην | ἑστάτων |
Plural | ||||
1 | ἕσταμεν | ἑστήκομεν | ἑσταῖμεν | |
2 | ἕστατε | ἑστήκετε | ἑσταῖτε | ἕστατε |
3 | ἑστᾶσι ἑστήκασι |
ἑστήκωσι | ἑσταῖεν | ἑστάντων |
(*49) Foarte rar; formele de dual și plural sunt incerte.
Infinitiv | ||
ἑστάμεν(αι) | ||
Participiu | ||
ἑσταώς, υῖα, ός | ||
Mai mult ca perfect | |
Singular | |
1 | ἑστήκεα (-η GH085) |
2 | ἑστήκεας (-ης GH085) |
3 | ἑστήκεε (-ει GH085) |
Dual | |
2 | ἕστατον |
3 | ἑστάτην |
Plural | |
1 | ἕσταμεν |
2 | ἕστατε |
3 | ἕστασαν |
...
GH449. Indicativ
ἵστημι | τίθημι | ἵημι | δίδωμι | |
(στη-, στα-) | (θη-, θε-) | (ἡ-, ἑ-) | (δω-, δο-) | |
Prezent | ||||
Singular | ||||
1 | ἵστημι | τίθημι | ἵημι | δίδωμι |
2 | ἵστης | τίθης(θα) | ἵης, ἱεῖς | διδοῖς(θα) |
3 | ἵστησι | τίθησι, τιθεῖ | ἵησι, ἱεῖ | δίδωσι, διδοῖ |
Dual | ||||
2 | ἵστατον | τίθετον | ἵετον | δίδοτον |
3 | ἵστατον | τίθετον | ἵετον | δίδοτον |
Plural | ||||
1 | ἵσταμεν | τίθεμεν | ἵεμεν | δίδομεν |
2 | ἵστατε | τίθετε | ἵετε | δίδοτε |
3 | ἱστᾶσι | τιθεῖσι (θέουσι) | ἱεῖσι | διδοῦσι |
Imperfect | ||||
Singular | ||||
1 | ἵστην | ἐτίθην | ἵειν | ἐδίδουν |
2 | ἵστης | ἐτίθεις | ἵεις | ἐδίδους |
3 | ἵστη | ἐτίθει | ἵει | ἐδίδου |
Dual | ||||
2 | ἵστατον | ἐτίθετον | ἵετον | ἐδίδοτον |
3 | ἱστάτην | ἐτιθέτην | ἱέτην | ἐδιδότην |
Plural | ||||
1 | ἵσταμεν | ἐτίθεμεν | ἵεμεν | ἐδίδομεν |
2 | ἵστατε | ἐτίθετε | ἵετε | ἐδίδοτε |
3 | ἵστασαν | ἐτίθεσαν | ἵεσαν, ἵεν | ἐδίδοσαν |
Viitor | ||||
Singular | ||||
1 | στήσω | θήσω | ἥσω | δώσω |
2 | στήσεις | θήσεις | ἥσεις | δώσεις |
3 | στήσει | θήσει | ἥσει (ἕσει) | δώσει |
Dual | ||||
2 | στήσετον | θήσετον | ἥσετον | δώσετον |
3 | στήσετον | θήσετον | ἥσετον | δώσετον |
Plural | ||||
1 | στήσομεν | θήσομεν | ἥσομεν | δώσομεν |
2 | στήσετε | θήσετε | ἥσετε | δώσετε |
3 | στήσουσι | θήσουσι | ἥσουσι | δώσουσι |
Aorist I | ||||
Singular | ||||
1 | ἔστησα | ἔθηκα | ἕηκα | ἔδωκα |
2 | ἔστησας | ἔθηκας | ἕηκας | ἔδωκας |
3 | ἔστησε | ἔθηκε | ἕηκε | ἔδωκε |
Dual | ||||
2 | ἐστήσατον | *ἐθήκατον | *ἑήκατον | *ἐδώκατον |
3 | ἐστησάτην | *ἐθηκάτην | *ἑηκάτην | *εδωκάτην |
Plural | ||||
1 | ἐστήσαμεν | *ἐθήκαμεν | *ἑήκαμεν | *ἐδώκαμεν |
2 | ἐστήσατε | *ἐθήκατε | *ἑήκατε | *ἐδώκατε |
3 | ἔστησαν (ἔστασαν) | ἔθηκαν | *ἕηκαν | ἔδωκαν |
Aorist II | ||||
Singular | ||||
1 | ἔστην | |||
2 | ἔστης | |||
3 | ἔστης | |||
Dual | ||||
2 | ἔστητον | ἔθετον | εἷτον | ἔδοτον |
3 | ἐστήτην | ἐθέτην | εἵτην | ἐδότην |
Plural | ||||
1 | ἔστημεν | ἔθεμεν | εἷμεν | ἔδομεν |
2 | ἔστητε | ἔθετε | εἷτε | ἔδοτε |
3 | ἔστησαν (ἔσταν) | ἔθεσαν | εἷσαν | ἔδοσαν |
GH450. Conjunctiv
Prezent | ||||
Singular | ||||
1 | ἱστώ(μι) | τιθῶ(μι) | ἱῶ(μι) | διδῶ(μι) |
2 | ἱστῇς(θα) | τιθῇς(θα) | ἱῇς(θα) | διδῷς(θα) |
3 | ἱστῇ(σι) | τιθῇ(σι) | ἱῇ(σι) | διδῷ(σι) |
Dual | ||||
2 | ἱστῆτον | τιθῆτον | ἱῆτον | διδῶτον |
3 | ἱστῆτον | τιθῆτον | ἱῆτον | διδῶτον |
Plural | ||||
1 | ἱστῶμεν | τιθῶμεν | ἱῶμεν | διδῶμεν |
2 | ἱστῆτε | τιθῇτε | ἱῆτε | διδῶτε |
3 | ἱστῶσι | τιθῶσι | ἱῶσι | διδῶσι |
Aorist II | ||||
Singular | ||||
1 | στῶ(μι) | θῶ(μι) | ὧ(μι) | δῶ(μι) |
2 | στῇς(θα) | θῇς(θα) | ᾗς(θα) | δῷς(θα) |
3 | στῇ(σι) | θῇ(σι) | ᾗ(σι) | δῷ(σι) |
Dual | ||||
2 | στῆτον | θῆτον | ἧτον | δῶτον |
3 | στῆτον | θῆτον | ἧτον | δῶτον |
Plural | ||||
1 | στῶμεν | θῶμεν | ὧμεν | δῶμεν |
2 | στῆτε | θῆτε | ἧτε | δῶτε |
3 | στῶσι | θῶσι | ὧσι | δῶσι |
GH451. Conjunctivul aorist II al verbelor în -μι (GH449 și urm.) pare să fi avut o formă dublă de flexiune:
1) Cu o vocală tematică (GH296) scurtă, ca de exemplu θήω, θήεις, θήει, θήετον, θηέτην, θήομεν, θήετε, θήουσι (τίθημι, pun, așez).
2) Cu o vocală tematică (GH296) lungă, ca de exemplu θήω, θήῃς, θήῃ, θήητον, θήητον, θήωμεν, θήητε, θήωσι.
Vocala temei este apoi scurtată (GH072), producând:
3) θέω, θέῃς, θέῃ, θέητον, θέητον, θέωμεν, θέητε, θέωσι.
Această formă suferă apoi contragerea (GH084-085), dând:
4) θῶ, θῇς, θῇ, θῆτον, θῆτον, θῶμεν, θῆτε, θῶσι.
GH452. Conjunctivul aoristului II atematic (GH297; 365, 2) și conjunctivul pasiv al aoristului I și II se formează în mod asemănător. Avem astfel λυθῶ, λυθῇς, λυθῇ etc., contrase din λυθέω, λυθέῃς, λυθέῃ etc.; τραφῶ, τραφῇς, τραφῇ, contrase din τραφέω, τραφέῃς, τραφέῃ etc.
GH453. Optativ
Prezent | ||||
Singular | ||||
1 | ἱσταίην | τιθείην | ἱείην | διδοίην |
2 | ἱσταίης | τιθείης | ἱείης | διδοίης |
3 | ἱσταίη | τιθείη | ἱείη | διδοίη |
Dual | ||||
2 | ἱσταῖτον | τιθεῖτον | ἱεῖτον | διδοῖτον |
3 | ἱσταίτην | τιθείτην | ἱείτην | διδοίτην |
Plural | ||||
1 | ἱσταῖμεν | τιθεῖμεν | ἱεῖμεν | διδοῖμεν |
2 | ἱσταῖτε | τιθεῖτε | ἱεῖτε | διδοῖτε |
3 | ἱσταῖεν | τιθεῖεν | ἱεῖεν | διδοῖεν |
Aorist II | ||||
Singular | ||||
1 | σταίην | θείην | εἵην | δοίην |
2 | σταίης | θείης | εἵης | δοίης |
3 | σταίη | θείη | εἵη | δοίη |
Dual | ||||
2 | σταῖτον | θεῖτον | εἷτον | δοῖτον |
3 | σταίτην | θείτην | εἵτην | δοίτην |
Plural | ||||
1 | σταῖμεν | θεῖμεν | εἷμεν | δοῖμεν |
2 | σταῖτε | θεῖτε | εἷτε | δοῖτε |
3 | σταῖεν, σταίησαν | θεῖεν | εἷεν | δοῖεν |
GH454. Imperativ
Prezent | ||||
Singular | ||||
2 | ἵστη (-α) | τίθει (= -εε) | ἵει (= ἵεε) | δίδου (δίδωθι) |
3 | ἱστάτω | τιθέτω | ἱέτω | διδότω |
Dual | ||||
2 | ἵστατον | τίθετον | ἵετον | δίδοτον |
3 | ἱστάτων | τιθέτων | ἱέτων | διδότων |
Plural | ||||
2 | ἵστατε | τίθετε | ἵετε | δίδοτε |
3 | ἱστάντων | τιθέντων | ἱέντων | διδόντων |
Aorist II | ||||
Singular | ||||
2 | στῆθι | θές | ἕς | δός |
3 | στήτω | θέτω | ἕτω | δότω |
Dual | ||||
2 | στῆτον | θέτον | ἕτον | δότον |
3 | στήτων | θέτων | ἕτων | δότων |
Plural | ||||
2 | στῆτε | θέτε | ἕτε | δότε |
3 | στάντων | θέντων | ἕντων | δόντων |
GH455. Infinitiv
Prezent | ||||
ἱστάμεν(αι) | τιθέμεν(αι) | ἱέμεν(αι) | διδόμεν(αι) | |
Aorist II | ||||
στῆναι (στήμεναι) | θεῖναι (θέμεν[αι]) | εἷναι (ἕμεν[αι]) | δοῦναι (δόμεν[αι]) |
GH456. Participiu
Prezent | ||||
ἱστάς, ἱστᾶσα, ἱστάν | τιθείς, εῖσα, έν | ἱείς, εῖσα, έν | διδούς, οῦσα, όν | |
Aorist II | ||||
στάς, στᾶσα, στάν | θεῖς, θεῖσα, θέν | εἷς, εἷσα, ἕν | δούς, δοῦσα, δόν |