LH4201
1) Învățați conjugarea sistemului perfect al lui λύω și βαίνω, GH404-415, 422, 430.
2) Citiți cu atenție GH310-318.
LH4202. Vocabular
| διο-τρεφής, ές | hrănit de Zeus, întărit de Zeus, divin, ilustru |
| εἵνεκα (= ἕνεκα, GH071) | din cauza, din pricina, pentru, datorită |
| ἐπι-σσεύω (σευ-, συ-), -, ἐπέσσευα, ἐπέσσυμαι, ἐπεσ(σ)ύθην | îndemn, îmboldesc |
| ἕταρος (ἑταῖρος, GH071) | tovarăș, camarad, însoțitor, soț, fârtat, prieten, ucenic, discipol |
| ἐχθρός, ή, όν (compar. ἐχθίων, ον; superl. ἔχθιστος, η, ον) | urât, nesuferit, detestat, odios |
| καρτερός, ή, όν (= κρατερός) (GH097-098) | tare, puternic, țeapăn, solid, aspru |
| κοτέ-ω, ἐκότεσ(σ)α, κεκότη(κ)α | mă necăjesc, fierb de necaz; mă mânii, pizmuiesc |
| μάλιστα (compar. al lui μάλα) | foarte mult, cel mai mult, în special, negreșit |
| μάχη, ης, ἠ | luptă, bătălie |
| μένω (μεν-, μενε-), μενέω, ἔμεινα, μεμένηκα** | rămân, aștept |
| μητίετα, αο, ὁ | gânditor, înțelept |
| Μυρμιδών, όνος, ὁ | mirmidon, grec |
| ὄθ-ομαι | cu gen., GH484, îngrijesc, îmi pasă |
| τιμάω, τιμήσω, ἐτίμησα, τετίμηκα*, τετίμημαι, ἐτιμήθην* | cinstesc, stimez; răzbun cinstea cuiva; osândesc |
| ὧδε | astfel, așa, după cum urmează |
Cuvinte românești derivate: logomahie, teomahie; timocrație
LH4203. Traduceți în limba română:
1. φεύξομαι μάλα, ἐπεί μοι θυμὸς ἐπέσσυται τόδε.
2. λισσόμεθα Πηληιάδην μένειν εἵνεκ' Ἀγαμέμνονος.
3. παρ' Ἀγαμέμνονί γε ἄλλοι εἰσίν, οἵ κε τὸν τιμήσουσι, μάλιστα δὲ μητίετα Ζεύς.
4. Ἀχιλλεύς ἐστιν ἔχθιστος πάντων διοτρεφέων βασιλήων Ἀγαμέμνονι.
5. ἔρις τε φίλη Ἀχιλῆί ἐστιν αἰεί πόλεμοί τε μάχαι τε.
6. Ἀχιλλεὺς μὰλα καρτερός ἐστιν, ἀλλά που θεός οἱ τό γ' ἔδωκεν.
7. Ἀχιλλεὺς εἶσι οἴκαδε σὺν νηυσί τε καὶ ἑτάροισιν, ἀνάξει δὲ Μυρμιδόνεσσιν.
8. Ἀγαμέμνων οὐκ ἀλεγίζει οὐδ' ὄθεται Ἀχιλῆος κοτέοντος.
LH4204. Citiți și traduceți.
Iliada, 173-181
| φεῦγε μάλ', εἴ τοι θυμὸς ἐπέσσυται, οὐδέ σ' ἐγώ γε | |
| λίσσομαι εἵνεκ' ἐμεῖο μένειν· παρ' ἐμοί γε καὶ ἄλλοι, | |
| οἵ κέ με τιμήσουσι, μάλιστα δὲ μητίετα Ζεύς. | 175 |
| ἔχθιστος δέ μοί ἐσσι διοτρεφέων βασιλήων· | |
| αἰεὶ γάρ τοι ἔρις τε φίλη πόλεμοί τε μάχαι τε. | |
| εἰ μάλα καρτερός ἐσσι, θεός που σοὶ τό γ' ἔδωκεν. | |
| οἴκαδ' ἰὼν σὺν νηυσί τε σῇς καὶ σοῖς ἑτάροισιν | |
| Μυρμιδόνεσσιν ἄνασσε, σέθεν δ' ἐγὼ οὐκ ἀλεγίζω | 180 |
| οὐδ' ὄθομαι κοτέοντος· ἀπειλήσω δέ τοι ὧδε· | |
LH4205
173. τοι GH498.
- φεῦγε: fugi, părăsește-ne. Aceasta este insinuarea care-l ajută pe Ahile să se hotărască să rămână.
173-174.
"Fugi acasă neapărat; nu sta aici pentru mine". Ironic, desigur.
175. Acesta este un răspuns la afirmația lui Ahile din vs. 159. Este un bun exemplu de ironie subtilă a poetului; Zeus însuși și nu altcineva este cel care-l dezonorează pe Agamemnon în evenimentele ulterioare. Discursul mândru al regelui și prezumția sa exagerată în legătură cu favorul lui Zeus, protectorul natural al regilor, fac ca înfrângerea sa ulterioară să fie și mai surprinzătoare și umilitoare.
- τιμήσουσι GH644.
177. ἔρις τε φίλη (ἐστίν). φίλη se acordă cu ἔρις, dar trebuie de asemenea luat împreună cu πόλεμοί τε μάχαι τε.
178. "Presupunând că ești viteaz și puternic (recunoscând astfel afirmația lui Ahile în legătură cu rolul important pe care-l jucase în război, vs. 165-166), tu nu ai niciun merit în asta, căci nu tu, ci vreun zeu este cel care ți-a dat toate acestea, fără vreun efort sau judecată din partea ta."
180. Μυρμιδόνεσσιν: GH501, dar, din gura lui Agamemnon, poate fi considerat un dativ de dezavantaj, GH497.
- Inițial, Μυρμιδόνεσσι ϝάνασσε.
- σέθεν GH484. Observați efectul de șuier produs de îngrămădirea de sigma în acest vers și în precedentul.
- Μυρμιδόνεσσιν capătă proeminență prin poziția sa în vers, căci Agamemnon dorește să-i clarifice lui Ahile care-i sunt limitele autorității și că nu are niciun drept să dea comenzi Aheilor. Agamemnon nu va tolera nicio încălcare a propriilor sale prerogative.
181. κοτέοντος (σέο): GH484
În tot acest pasaj, Agamemnon folosește un ton sarcastic și disprețuitor față de Ahile, ca și când acesta n-ar fi decât un copil răutăcios și egoist. El minimalizează astfel orice motivație sau merit ale lui Ahile. Amenințarea cu întoarcerea acasă este interpretată ca venind din frică, vitejia sa în război, spiritul impetuos și puterea voinței fiind toate calități care îl fac să fie o povară, un camarad certăreț și bătăios. "Eu nu te rețin", zice el, "dacă te grăbești atât de tare să fugi. Va fi o binecuvântare să te văd plecat, căci ești atât de pervers și înclinat spre ceartă. Vezi să-ți iei toate bagajele și nu te umfla în pene pe-aici cu autoritatea ta, ci fugi la Mirmidonii tăi. Bosumflă-te cât vrei. Supărarea ta este ultima mea grijă. Pentru mine e totuna dacă porți sau nu vreo ranchiună și, ca să-ți arăt cât îmi pasă, iată cum te voi trata..." Asta înseamnă prea mult pentru Ahile, care simte că nu s-ar putea întoarce acasă fără să pară ridicol în fața armatei. Precum un copil răsfățat, când Agamemnon pretinde că s-ar bucura să scape de el, insistă să rămână.
Observați emfaza și contrastul obținute prin folosirea pronumelui personal în tot acest pasaj.
LH4206. Traduceți în limba greacă:
1. Agamemnon, stăpân de oameni, i-a zis lui Ahile: "Fugi, cu orice preț, dacă te îndeamnă inima."
2. Aheii ne-au implorat mult să rămânem cu ei, ca să-i onorăm în mod special.
3. Zeus, sfătuitorul, îi va onora negreșit pe toți regii.
4. Agamemnon și Menelau erau pentru Ahile cei mai odioși dintre regii hrăniți de Zeus; căci întotdeauna vrajba, războaiele și luptele erau dragi inimilor lor.
5. Cu toate că erau foarte puternici, vreun zeu le-a dat asta.
6. Să mergem acasă cu corăbiile noastre și cu camarazii și să domnim peste Mirmidoni.
7. Nouă nu ne pasă de Ahile, nici nu ținem seama când Ahile se mânie, căci noi suntem mult mai puternici.
