GH148. Terminațiile de caz. Pentru a forma diferitele cazuri, numere și genuri, următoarele terminații de caz (desinențe) au fuzionat cu temele substantivelor și adjectivelor:
| Declinarea I (vocalică) | Declinarea a II-a (vocalică) | Declinarea a III-a (consonantică) | ||||
| masc. | fem. | masc. și fem. | neut. | masc. și fem. | neut. | |
| Singular | ||||||
| Nom. | ς (-) | - | ς | ν | ς (-) | - |
| Gen. | ο (ιο ?) | ης | ο (ιο) | ο (ιο) | ος | ος |
| Dat. | ι | ι | ι | ι | ι | ι |
| Ac. | ν | ν | ν | ν | ν, α (ν) (*8) | - |
| Voc. | - | - | - (*9) | ν | ς (-) | - |
| Dual | ||||||
| N, A, V | - | - | - | - | ε | ε |
| G, D | ιιν | ιιν | ιιν | ιιν | οιιν | οιιν |
| Plural | ||||||
| N, V | ι | ι | ι | ᾰ | ες | ᾰ |
| G | ω | ω | ω | ω | ω | ω |
| D (*10) | (ι)σι, ις | (ι)σι, ις | (ι)σι, ις | (ι)σι, ις | σ(σ)ι, εσ(σ)ι (*11) | σ(σ)ι, εσ(σ)ι (*11) |
| A | νς (*12) | νς (*12) | νς (*12) | ᾰ | νς (*12), νς (*8) | ᾰ |
(*8) GH097,098-4.
(*9) Dar cu apofonia vocalei finale a temei ο : ε (GH095)
(*10) De obicei, ισι; forma mai scurtă ις se folosește mai rar.
(*11) -εσι apare foarte rar.
(*12) GH113.
GH149. În urma combinării acestor desinențe cu tema unui cuvânt, au rezultat următoarele terminații:
| Declinarea I | Declinarea a II-a | Declinarea a III-a | ||||
| m | f | m, f | n | m, f | n | |
| Singular | ||||||
| N | ης [α, ας] (*13) | η, α, α | ος, [(ως, ους)] (*13) | ον | ς(-) | - |
| G | αο [εω, ω] (*14) | ης, ας | οιο, ου, [οο, ωο(ω)] | οιο, ου, [οο, ωο(ω)] | ος, [(ευς, ους, ως)] | ος, [(ευς, ους, ως)] |
| D | ῃ, [ᾳ] | ῃ, ᾳ | ῳ | ῳ | ι, [(ι, ῳ)] | ι, [(ι)] |
| A | ην, [αν] | ην, αν, αν | ον, [(ων)] | ον | α, ν [(η, ῳ)] | - |
| V | η, α, [α] | η, α, α | ε [ος] | ον | ς (-) | - |
| Dual | ||||||
| N, A, V | α | α | ω | ω | ε | ε |
| G, D | [ῃιν] | [ῃιν] | οιιν | οιιν | οιιν | οιιν |
| Plural | ||||||
| N, V | αι | αι | οι, [(ῳ)] | α | ες, [(εις, ους)] | α, [(η, ω)] |
| G | άων, [έων, (*14) (ῶν)] | άων, [έων, (ῶν)] | ων | ων | ων | ων |
| D | ῃσι, ῃς, [αις] | ῃσι, ῃς | οισι, οις | οισι, οις | σι, εσσι, [εσι] | σι, εσσι, [εσι] |
| A | ας | ας | ους, [(ως)] | α | ς, ας, [(ις, υς, εις)] | α, [(η)] |
(*13) Formele în paranteze pătrate [ ] sunt rare și nu trebuie memorate; cele în paranteze rotunde ( ) sunt contrase.
(*14) -εω, -εων se pronunță de regulă ca o singură silabă prin hiat (vezi GH086); -εω se contrage de obicei la -ω după o vocală.
GH150. Se va observa că dativul singular al tuturor declinărilor se termină în ι, care întotdeauna devine iota subscris (GH005) după vocale lungi (GH084, 1, Observație).
GH151. Dativul plural se termină de regulă în σι, la care poate fi adăugat un ν eufonic (GH061, 1).
GH152. -ῃσι și -οισι sunt formele obișnuite pentru terminațiile dativului plural în primele două declinări. Ocazional se întâlnesc formele -ῃς, -οις, dar asta se întâmplă aproape întotdeauna înainte de vocale, și este posibil ca în astfel de caz ele să fie tratate ca exemple de eliziune (GH075), fiind scrise -ῃς' și -οις'.
GH153. Genitivul plural al tuturor formelor se termină în -ων.
GH154. Există doar două forme ale dualului pentru fiecare declinare, una (doar masculin) pentru nominativ, acuzativ și vocativ și o alta pentru genitiv și dativ.
Observație: Forma pentru genitiv și dativ dual declinarea I este nesigură. În loc de -ῃιν, apar uneori terminațiile -αιιν (-αιν).
GH155. Ca și în latină, vocativul singular este adeseori identic cu nominativul, iar vocativul plural al tuturor formelor este întotdeauna identic cu nominativul plural.
GH156. Nominativul, acuzativul și vocativul tuturor formelor de nutru sunt la fel, iar pluralul se termină în -α scurt.
GH157. Într-o perioadă timpurie a limbii au existat încă trei cazuri: instrumental, care desemnează instrumentul, metoda, maniera etc., locativ, care desemnează 'locul unde' și ablativ, care desemnează separarea, sursa etc. Există doar rămășițe ale acestora în limba greacă, dativul fuzionând cu instrumentalul și locativul, preluând majoritatea utilizărilor acestora, în timp ce genitivul a absorbit majoritatea funcțiilor ablativului.
GH158. Pe lângă terminațiile prezentate în tabele (GH148-149), au mai fost folosite uneori și alte două sufixe, -φι(ν) și -θεν. În legătură cu utilizarea lor, vezi GH212, 215.