Iliada, 380-400
| χωόμενος δ' ὁ γέρων πάλιν ᾤχετο· τοῖο δ' Ἀπόλλων | 380 |
| εὐξαμένου ἤκουσεν, ἐπεὶ μάλα οἱ φίλος ἦεν, | |
| ἧκε δ' ἐπ' Ἀργείοισι κακὸν βέλος· οἳ δέ νυ λαοὶ | |
| θνῇσκον ἐπασσύτεροι, τὰ δ' ἐπῴχετο κῆλα θεοῖο | |
| πάντῃ ἀνὰ στρατὸν εὐρὺν Ἀχαιῶν. ἄμμι δὲ μάντις | |
| εὖ εἰδὼς ἀγόρευε θεοπροπίας ἑκάτοιο. | 385 |
| αὐτίκ' ἐγὼ πρῶτος κελόμην θεὸν ἱλάσκεσθαι· | |
| Ἀτρεΐωνα δ' ἔπειτα χόλος λάβεν, αἶψα δ' ἀναστὰς | |
| ἠπείλησεν μῦθον, ὃ δὴ τετελεσμένος ἐστίν. | |
| τὴν μὲν γὰρ σὺν νηὶ θοῇ ἑλίκωπες Ἀχαιοὶ | |
| ἐς Χρύσην πέμπουσιν, ἄγουσι δὲ δῶρα ἄνακτι· | 390 |
| τὴν δὲ νέον κλισίηθεν ἔβαν κήρυκες ἄγοντες | |
| κούρην Βρισῆος, τήν μοι δόσαν υἷες Ἀχαιῶν. | |
| ἀλλὰ σὺ, εἰ δύνασαί γε, περίσχεο παιδὸς ἑῆος· | |
| ἐλθοῦσ' Οὐλυμπόνδε Δία λίσαι, εἴ ποτε δή τι | |
| ἢ ἔπει ὤνησας κραδίην Διὸς ἠὲ καὶ ἔργῳ. | 395 |
| πολλάκι γάρ σεο πατρὸς ἐνὶ μεγάροισιν ἄκουσα | |
| εὐχομένης, ὅτ' ἔφησθα κελαινεφέι Κρονίωνι | |
| οἴη ἐν ἀθανάτοισιν ἀεικέα λοιγὸν ἀμῦναι, | |
| ὁππότε μιν ξυνδῆσαι Ὀλύμπιοι ἤθελον ἄλλοι, | |
| Ἥρη τ' ἠδὲ Ποσειδάων καὶ Παλλὰς Ἀθήνη. | 400 |
LH6003
380. τοῖο GH484.
- ὁ servește pentru a-l face pe γέρων emfatic, acesta fiind important în context.
381. ἐπεὶ μάλα οἱ φίλος ἦεν: comparați comentariile la vs. 218.
382. βέλος este folosit în sens colectiv.
383. ἐπώχετο κῆλα GH473, 1.
- τά servește pentru scoaterea în evidență și vizualizarea săgeților zeului tot așa cum ὁ o face pentru bătrânul preot în vs. 380.
388. Cei doi spondei la începutul acestui vers dau un efect deosebit de greutate, de oprire. Unii văd în asta o încercare a poetului de a zugrăvi sentimentele lui Ahile în mânia care-l gâtuie atunci când își amintește situația. Ahile nu face o dezvăluire absolut adevărată a problemelor. Cum este natural, el nu subliniază propriul rol în ceea ce ar putea fi blamat, adică faptul că a convocat adunarea fără aprobarea regelui, și chiar fără să-l consulte pe acesta, venind apoi direct cu propunerea publică de a se renunța la expediție și instigându-l mai apoi pe văzător să-și facă declarația, ceea ce a provocat imediat ieșirea violentă a lui Agamemnon.
389-391. τὴν μὲν ... τὴν δέ: pe una (Hriseis) ... pe cealaltă (Briseis), GH529-530.
- νέον GH280-281.
390. ἄνακτι: domnului, stăpânului, cu referire la Apolon. Sunt folosite în acest vers formele de prezent πέμπουσι, ἄγουσι deoarece acțiunile erau încă în desfășurare la momentul în care Ahile vorbește.
392. Ahile nu obosește să insiste că darul îi fusese dat în mod just și adecvat și că Agamemnon nu avea absolut niciun drept să i-l ia.
393. περίσχεο: ocrotește, apără
- παιδός GH489.
394. Δία λίσαι GH025.
- λίσαι: imperativ.
395. ἔπει (ἔπος), ἔργῳ GH505.
396. σεο GH484.
- πατρός (ἐμοῦ) GH479, 1.
- ἐνὶ μεγάροισιν GH025.
397. ἔφησα: observați imperfectul. Evident, Tetis era mândră de realizarea sa și, după cum era de așteptat, tot povestea despre ea.
- κελαινεφέι Κρονίωνι GH497. Divinitățile cerului aveau putere asupra norilor, fie să dea ploaie, fie, adeseori, să se învelească cu ei.
400. Aceste trei divinități erau acum de partea grecilor, ceea ce adaugă greutate rugăminții lui Tetis de a-i ajuta pe troieni.