Iliada, 33-37
| ὣς ἔφατ', ἔδεισεν δ' ὃ γέρων καὶ ἐπείθετο μύθῳ. | |
| βῆ δ' ἀκέων παρὰ θῖνα πολυφλοίσβοιο θαλάσσης. | |
| πολλὰ δ' ἔπειτ' ἀπάνευθε κιὼν ἠρᾶθ' ὃ γεραιὸς | 35 |
| Ἀπόλλωνι ἄνακτι, τὸν ἠύκομος τέκε Λητώ· | |
| κλῦθί μευ, ἀργυρότοξ', ὃς Χρύσην ἀμφιβέβηκας |
LH2105
33. ἔδεισεν = ἔδϝεισεν
- ὁ: demonstrativ, ca în vs. 35 de mai jos, bătrânul.
- μύθῳ GH496.
34. βῆ = ἔβη
- ἀκέων ... πολυφλοίσβοιο sunt puse în contrast intenționat. Acest cuvânt, descriind marea agitată care urlă, este ales probabil pentru a simboliza tumultul nesfârșit al sufletului preotului, în contrast cu calmul său exterior. πολυφλοίσβοιο este un cuvânt onomatopeic, adică sunetul cuvântului sugerează și imită înțelesul acestuia, astfel că poetul, folosind această expresie, îl face pe ascultător să audă urletul mării.
35. πολλά GH280-281
- ἠρᾶθ' = ἠρᾶτο = ἠράετο [ἀράομαι] GH075, 082, 084-085
- ἀπάνευθε: desigur, bătrânul preot are un motiv foarte practic să se îndepărteze suficient de mult, și anume ca Agamenon să nu-l audă.
36. τέκε = ἔτεκε
- ϝάνακτι, protector, paznic.
- τόν: relativ; posibil să fi fost considerat ca demonstrativ, GH528, 3, Observație
37. κλῦθι [*κλεύω]: imperat. aor. act., II sg., ascultă!
- μευ [ἐγώ]: gen. sg., GH484.
- ἀργυρότοξ'(ε) este desigur vocativ. Chemându-l în calitatea sa de zeu arcaș, preotul are deja în minte felul de răspuns pe care îl dorește la rugăciunea sa. Ar vrea ca zeul să-i ucidă pe greci cu săgețile lui. Desigur că arcul lui Apolon trebuie să fie dintr-un metal prețios, ca să se potrivească demnității unui zeu. Citiți din nou explicațiile la versetul 15, LH1605.
- ἀμφιβέβηκας: perfectul se va traduce prin prezent, ocrotești. Este imaginea unui luptător care-și întinde piciorul peste un camarad căzut pentru a-l proteja, sau a unui animal care-și apără puiul în fața unei primejdii.