Iliada, 11-16
| οὕνεκα τὸν Χρύσην ἠτίμασεν ἀρητῆρα | 11 |
| Ἀτρεΐδης· ὃ γὰρ ἦλθε θοὰς ἐπὶ νῆας Ἀχαιῶν | |
| λυσόμενός τε θύγατρα φέρων τ᾽ ἀπερείσι᾽ ἄποινα, | |
| στέμματ᾽ ἔχων ἐν χερσὶν ἑκηβόλου Ἀπόλλωνος | |
| χρυσέῳ ἀνὰ σκήπτρῳ, καὶ λίσσετο πάντας Ἀχαιούς, | 15 |
| Ἀτρεΐδα δὲ μάλιστα δύω, κοσμήτορε λαῶν· |
LH1605
11. τόν = (illum): cel binecunoscut, având în vedere că cercul de legende este familiar ascultătorilor bardului.
- ἠτίμασεν [ἀτιμάζω].
- ἀρητῆρα: GH682. Se va observa că acest vers se termină în doi spondei, marcându-l astfel ca "vers spondaic". Aceasta, împreună cu poziția sa de cuvânt final, îi conferă o emfază specială, făcându-l practic să însemne "cu toate că era preot", ceea ce l-ar face să fie obiectul unei reverențe speciale.
12. Ἀτρεΐδης este în mod distinct făcut emfatic prin poziție. El este cel care trebuie să poarte responsabilitatea pentru disprețul arătat preotului.
- ἐπὶ νῆας, adică la tabăra grecilor de pe țărm, unde aceștia își trăseseră corăbiile din apă.
13. λυσσόμενος [λύω]: part. viit. med., nom. sg. masc. (determină pe ὁ, care se referă la preot), fiind pe cale (dorind) să răsplătească, ca să răsplătească, GH609, 5.
- φέρων [φέρω]: part. prez. act., nom. sg. masc. (de asemenea determină pe ὁ), purtând, aducând.
- ἀπερείσι' ἄποινα este un exemplu de exagerare epică, care nu este rară în astfel de compoziții.
14. ἔχων [ἔχω]: part. prez. act., nom. sg. masc. (determină pe ὁ), având, deținând. Răsplățile erau probabil lingouri de aur și argint și alte articole de comerț valoroase.
Preotul se bazează pe două lucruri pentru a-i influența pe greci:
1) lăcomia, de aceea el aduce darurile, ἄποινα.
2) reverența, având în vedere că el purta cununile (panglici din lână albă) și sceptrul ca semn al poziției sale.
- χερσὶν ἑκηβόλου: inițial, χερσὶ ϝεκηβόλου.
- ἑκηβόλου Ἀπόλλωνος: GH071, 673. Lui Apolon i se aplică aici epitetul de "țintaș", prezentat fiind ca zeul arcaș, atât de important pentru acțiunea care urmează, în care el îi ucide pe greci cu săgețile sale. În calitatea sa de dumnezeu al războiului, Iahve era de asemenea ununeori un dumnezeu arcaș. "Dumnezeu este un judecător drept ... arcul Său l-a încordat și l-a pregătit". Comparați istorisirea curcubeului: "Pun curcubeul Meu (adică, semnul Meu ca dumnezeu al războiului) în nor".
15. Χρυσέῳ: hiat, GH086.
- χρυσέῳ ἀνά: GH673.
- καὶ ἐλίσσετο: GH673. Ultima parte a acestui vers arată că scena are loc la o adunare a grecilor.
Sceptrul era un simbol autorității. El trebuie desigur să fie din aur, dacă este să apară într-o formă potrivită în epopee. Întreaga atmosferă a unui poem de acest fel este supraomenească. Personajele sale principale sunt divine sau semi-divine, iar echipamenul lor trebuie să fie cu totul dintr-un material mai prețios decât cel care este suficient pentru muritorii de rând. Astfel, Apolon are o sabie din aur. Mulți dintre războinicii din fața Troiei au armuri din aur, iar zeii șed pe tronuri din aur care stau pe pavaje din aur în locurile lor din Olimp. În același fel noul Ierusalim are străzi din aur și porți din perle.
- ἐλίσσετο [λίσσομαι]: imperf. act. ind. pers. a III-a sg. verb deponent. Se va observa forța imperfectului: bătrânul preot continua să-i implore pe Agamemnon și pe fratele acestuia Menelau, dar Agamamnon, în ciuda acestor ocazii repetate de a profita de mila zeului, alege în mod deliberat să-l disprețuiască pe trimisul său sfânt.
16. Ἀτρεΐδα = Menelau și Agamemnon.
Preotul provine din Hrisa, un mic oraș de lângă Troia, care fusese jefuit de grecii invadatori. Fiica sa fusese luată prizonier de război, iar el vine acum în tabăra grecilor, unde corăbiile erau trase pe țărm, pentru a o răscumpăra.