Vasile Stancu

GREACA HOMERICĂ / Gramatică / Fonologie / Referințe

GH071. Variații de cantitate. Unele cuvinte au o silabă care poate fi lungă sau scurtă (uneori reprezentată, alteori nu, prin scriere diferențiată), potrivit plăcerii celui ce le folosește; de exemplu, Ὄλυμπος (Οὔλυμπος), ὄνομα (οὔνομα), κολεόν (κουλεόν), ὄρος (οὖρος), ἀνήρ (νήρ), Ἀπόλλων (πόλλων), εἰλήλυθα (ἐλήλυθα), εἵνεκα (ἕνεκα), μήν (μέν), ἕταρος (ἑταῖρος), ἀτάρ (αὐτάρ), πολύς (πουλύς).


Θησῆα devine Θησέα
ἑστηότος " ἑσταότος
Ἄρηος " Ἄρεος
νηός, νῆα, νῆες, νηῶν, νήεσσι, νῆας " νεός, νέα, νέες, νεῶν, νέεσσι, νέας
ἠύς " ἐύς
ἥαται " ἕαται
κείαται " κέαται
*βασιληυς, *Ζηυς etc. (substantive în -*ηυς) " βασιλεύς, Ζεύς etc. (substantive în -εύς)

...

GH673. Când un cuvânt se termină cu o vocală lungă sau diftong și cuvântul următor începe cu vocală, vocala finală lungă sau diftongul sunt de regulă scurtate.

Observație: Uneori o vocală lungă sau un diftong se scurtează atunci când sunt urmate de o vocală în același cuvânt.