GH053. Enclitice. Un enclitic este un cuvânt care de obicei își pierde propriul accent și este pronunțat ca și când ar face parte din cuvântul precedent, ca de exemplu οἰωνοῖσί τε, iar în ce privește păsările, unde τε (τέ) și-a pierdut accentul și a fost anexat ultimei silabe a cuvântului precedent.
GH054. Encliticele sunt:
1) Pronumele personale μεῦ, μοί, μέ, σεῦ (σέο), σοί (τοί), σέ, ἕο (εὗ), ἕθεν, οἷ, ἕ, σφί(σι), σφίν, σφέ, σφάς (σφᾶς), σφέα(ς), σφωΐν, σφωέ, σφέων, μίν.
2) Pronumele indefinit τὶς, τὶ cineva, oricine, ceva, orice, în toate formele sale (dar nu ἄσσα = τινὰ).
3) Adverbele indefinite πού (πόθι), πῄ, ποί, ποθέν, ποτέ, πώ, πώς.
Observație: Când sunt folosite ca interogative, pronumele τίς, τί, cine? care?, ce? și adverbele ποῦ (πόθι), πῇ, ποῖ, πόθεν, πῶ, πῶς au accentele care sunt indicate aici, pe care nu le pierd niciodată.
4) Prezentul indicativ al lui εἰμί, sunt, și al lui φημί, spun (cu excepția lui ἔασι, persoana a III-a plural a lui εἰμί, și uneori persoana a II-a singular φῄς a lui φημί).
5) Particulele γέ, τέ, τοί, πέρ, νύ(ν), κέ(ν), θήν, ῥά.
6) Sufixul pronominal -δε, sufixul local ('prepoziție') -δε, și sufixul adverbial -θε (ca de exemplu, εἴθε, αἴθε).
GH055. Un enclitic nu-și pierde accentul în următoarele cazuri:
1) Când este format din două silabe și vine după un cuvânt care are accent ascuțit pe penultima.
2) Când vocala precedentă este elidată (GH075).
3) Când nu există un cuvânt care să-l preceadă.
4) Când este emfatic.
GH056. ἐστί(ν) se scrie cu accent pe prima silabă (ἔστι) când:
1) Se află la începutul unei propoziții sau a unui vers poetic;
2) Denotă posibilitate sau existență;
3) Este precedat de οὐκ, εἰ, καί, ὡς, μή, ἄλλ' sau τοῦτ'.
GH057. Când un enclitic este urmat de unul sau mai multe enclitice în aceeași propoziție, fiecare din acestea primește accentul ascuțit pe ultima silabă de la encliticul care urmează.
GH058. Când un cuvânt este compus cu un enclitic, acesta este accentuat ca și când cele două ar fi separate; de exemplu, οὔτε (οὔ + τε), ἥδε (ἥ + δε), οἵδε (οἵ + δε) etc.
GH059. În următoarele cazuri cuvântul dinaintea unui enclitic își păstrează accentul și niciodată nu schimbă accentul ascuțit cu cel grav:
1) Dacă are accent ascuțit pe antepenultima sau circumflex pe penultima el adaugă un accent ascuțit pe ultima.
2) Dacă are accent ascuțit pe penultima sau circumflex pe ultima, nu se produce nicio schimbare.
Observație: De reținut că două accente ascuțite nu pot sta pe silabe succesive.
3) Dacă este un proclitic sau enclitic va primi accent ascuțit pe ultima. (În legătură cu toate acestea, vezi GH043).