LH1305
1. Μῆνιν este emfatic prin poziție și este tema centrală a Iliadei. Este furia cumplită a lui Ahile, urmată de consecințele teribile asupra grecilor, pe care poetul o folosește ca scânteie a intrigii.
- ἄειδε [ἀείδω]: prez. act. imper., pers. a II-a sg., cântă, adică inspiră-mă cu darul tău de a cânta, GH569.
- θεά (muza cântării) este vocativ.
- Πηληιάδεω = Πηληιάδαο, GH073 (proababil că inițial era aici Πηληιάδα' Ἀχιλῆος)
2. οὐλομένην este emfatic prin aceea că stă la început de vers și la sfârșit de propoziție și într-o ordine altfel decât cea normală. Este într-un fel de apoziție cu μῆνιν, ca și când ar fi un gând ulterior, și este extins și amplificat prin propoziția care-i urmează.
- ἥ [ὅς, ἥ, ὄ, GH273] se referă la μῆνιν.
- μυρί' Ἀχαιοῖς: pentru hiat, vezi GH076, 678, 3.
3. Este pur și simplu un mod grafic de a spune "a ucis".
- προΐαψεν: GH330, 331, 337.
- Ἄιδι = Ἄϝιδι. Pentru grecii antici, tărâmul lui Hades nu era în primul rând un loc de pedeapsă, tortură și orori, cum este în Iadul definit în creștinism, ci o copie palidă și lipsită de bucurie a lumii de sus, locuința tuturor sufletelor plecate ale celor morți. De aceea nimeni, oricât de bun și evlavios, nu se temea de moarte.
4. ἡρώων este emfatic prin aceea că stă la început de propoziție și ordinea în care se află nu este una firească.
- δὲ ἑλώρια = δὲ ϝελώρια (GH080)
- αὐτούς: ei înșiși, și nu umbrele sau sufletele lor.
- τεῦχε = ἔτευχε: GH337. Pentru ca sufletul celui mort să capete odihnă, era necesar ca trupul să fie îngropat sau ars, cu ritualurile funerare potrivite. Dacă dușmanul câștiga posesia trupului cuiva, el putea, ca semn al răului celui mai mare pe care l-ar fi putut face, să-l dea câinilor și păsărilor ca să-l devoreze. Acest lucru amplifică patosul temei poetului. Scena din pasajele următoare arată cu câtă înfocare s-au luptat grecii și troienii pentru trupurile celor uciși. Ahile, care a fost lovit de către Paris în călcâi, zace mort în toiul luptei. Troienii i-au înhățat trupul, grăbindu-se să-l tragă în interiorul liniilor lor de luptă. Glaucos, unul dintre ei, pe când încerca să lege o curea a piciorului lui Ahile, cade rănit mortal de Aias, care apără cu strășnicie trupul celui mort. S-au alăturat luptei și alți troieni, printre care Paris, Eneas, Laodocos și Echippos.
5. ἐτελείετο [τελείω]: imperf. pas. ind., pers. a III-a sg., s-a împlinit.
Aceste versuri, împreună cu următoarele două, formează introducerea Iliadei. Subiectul este anunțat în chiar primul cuvânt (μῆνις). Ceea ce formează tema principală a poemului este mânia lui Ahile în acord cu voința lui Zeus.