GH640. Perioadele condiționale de timp viitor mai viu (*52) au:
1) εἰ, ἄν, ἤν cu conjunctiv în condiție, iar în concluzie, fie indicativul viitor, fie o altă formă care se referă la timpul viitor.
2) conjunctivul cu κέ(ν) atât în condiție cât și în concluzie.
3) (rar) εἰ (αἰ), κέ(ν) cu viitorul în condiție.
(*52) Diferența între viitorul mai viu și viitorul mai puțin viu depinde de atitudinea mentală a vorbitorului. În cazul viitorului mai viu, vorbitorul exprimă un gând ca fiind proeminent și distinct în mintea sa. Viitorul mai viu este deci folosit atunci când vorbitorul dorește să impresioneze, să fie emfatic și să anticipeze cu claritate un rezultat viitor. Pe de altă parte, viitorul mai puțin viu are în vedere presupuneri care sunt mai puțin distincte și au o mai mică importanță pentru vorbitor.