GH608. Participiul are doar timpurile prezent, viitor, aorist, perfect și perfect viitor. El este folosit atributiv, ca adjectiv care determină un substantiv, iar dacă substantivul este omis, participiul (de obicei cu pronumele ὁ, ἡ, τό) poate fi folosit ca substantiv. Astfel de participii indică de obicei timpul prezent, trecut, sau viitor relativ la timpul verbului principal.
Observații:
1) Participiul aorist poate să denote un timp contemporan cu acțiunea verbului principal; de exemplu, μειδήσασα ἐδέξατο κύπελλον, ea a primit cupa cu un zâmbet.
2) Pe de altă parte, participiul prezent poate exprima un timp anterior acțiunii verbului principal; de exemplu, Χρυσηίδα εἶσεν ἄγων, conducând-o pe Hriseis, a suit-o în barcă.