GH550. Prepozițiile bisilabice au de regulă accentul pe ultima, dar în două cazuri accentul este plasat pe penultima:
1) Când urmează cuvântului pe care-l determină (cu excepția lui ἀμφίς, ἀνά, ἀντί, διά); de exemplu, ᾧ ἔπι πολλὰ μόγησα, pentru care am suferit multe, θῖν' ἔφ' ἁλός, pe țărmul mării.
2) Când prepoziția este de sine stătătoare compusă fiind cu un verb; de exemplu, ἔνι, ἔπι, μέτα, πάρα, πέρι (toate compuse cu εἰμί) și ἄνα pentru imperativul lui ἀνίστημι, scoală! sus!