GH505. Dativul este folosit ca să denote cauza, maniera, mijlocul, instrumentul și agentul; de exemplu, τίσειαν Δαναοὶ ἐμὰ δάκρυα σοῖσι βέλεσσιν, Danaii să plătească lacrimile mele cu săgețile tale, ἔπεσιν χερσὶν ἀρήξειν, să dai ajutor cu cuvintele și cu mâinile, ὑπερπολίησι τάχ' ἄν ποτε θυμὸν ὀλέσσῃ, prin faptele sale de trufie în curând își va pierde viața, μηδὲ ξίφος ἕλκεο χειρί, și nu-ți trage sabia cu mâna, ἔπεσιν ὀνείδισον, cu vorbele mustră-l, χερσὶ οὐ μαχήσομαι, nu mă voi lupta cu mâinile, κύδεϊ γαίων, mândru fiind de mărire, τῶ σὲ κακῇ αἴσῃ τέκον, te-am născut pentru nenorocire, τὴν βίῃ ἀέκοντος ἀπηύρων, care i-a fost luată cu sila, μολπῇ θεὸν ἱλάσκοντο, l-au îmblânzit pe zeu cu muzică și dans, λάβε γούνων σκαίῃ, i-a apucat genunchii cu stânga, τοὶ κεφαλῇ κατανεύσομαι, voi da din cap (afirmativ).
...
GH509. Dativul, cu sau fără o prepoziție, este folosit pentru a indica locul unde are loc o acțiune. Este folosit în legătură cu orașe și țări, cu marile diviziuni ale lumii, cu zonele principale ale acțiunii, cu părțile unui lucru sau ale corpului uman, după verbe care implică localizarea sau timpul și după unele verbe de mișcare unde ne așteptăm la un acuzativ cu prepoziție. Exemple: οὐχ ἥνδανε θυμῷ, nu i-a fost plăcut sufletului, τόξ' ὤμοισιν ἔχων, având arcul pe umeri, τοῖσι δ' ἀνέστη Κάλχας, iar Calhas s-a ridicat dintre ei, μὴ κλέπτε νόῳ, să nu furi în inima ta, ἄμφω θυμῷ φιλέουσα, iubindu-i pe amândoi în inima sa, φρεσὶ θύει, el se mânie în mintea sa, ἥμενον κορυφῇ, așezat pe vârf, μάχῃ Τρώεσσιν ἀρήγειν, pentru a-i ajuta pe troieni în luptă, δεκάτῃ δ' ἀγορήνδε καλέσσατο λαὸν Ἀχιλλεύς, dar în a zecea (zi) Ahile a chemat oastea în adunare, δωδεκάτῃ δ' ἐλεύσεται Οὔλυμπόνδε, dar într-a douăsprezecea (zi) el va veni la Olimp, πολλὰς δὲ ψυχὰς Ἄιδι προΐαψεν, și a trimis multe suflete în Hades, σὺ δ' ἐνὶ φρεσὶ βάλλεο σῇσιν, și s-o pui în inimă, ἄγουσι δὲ δῶρα ἄνακτι, iar ei duc daruri domnului, κάππεσον ἐν Λήμνῳ, am ajuns în Lemnos.