GH363. Timpuri "II". Multe verbe au forme de aorist II (activ, mediu și pasiv) și perfect/mai mult ca perfect II (activ). Aceste forme sunt neregulate ca structură și sunt numite astfel pentru a le distinge de formele mai comune de aorist I, respectiv perfect/mai mult ca perfect I, care sunt regulate.
...
GH365. Aoristul II se formează în diferite feluri:
1) O metodă comună este aceea de a avea terminație secundară (GH316), urmată de vocala tematică ο/ε, fiind astfel conjugat ca imperfectul, ca de exemplu ἔχω, ἕξω, ἔσχον, a avea, unde aoristul II ἔσχον se conjugă ca și ἔλυον, imperfectul lui λύω, a dezlega.
2) Multe au terminație secundară atașată direct temei temporale, fiind conjugate ca aoristul pasiv, dar fără θ al temei pasive. Astfel avem ἔβην (βαίνω), ἔδυν (δύω), ἔγνων (γιγνώσκω) etc. Acestea sunt desigur atematice (GH297).
3) Altele se termină în -α și sunt conjugate cu aceleași terminații ca aoristul I (obișnuit), dar fără σ, precum εἴπα, ἔκηα.
4) Multe sunt reduplicate (GH367), precum ἤγαγον [ἄγω], κεχαρόμην [χαίρω].