GH280. Majoritatea adverbelor grecești au o dublă origine:
1) Forme de caz izolate ale unor substantive, pronume și adjective, care s-au cristalizat și folosit în legături adverbiale.
2) Adverbe formate prin intermediul diferitelor sufixe (GH130), a căror origine nu se cunoaște.
GH281. Cea mai comună utilizare adverbială a diferitelor cazuri de substantive, pronume și adjective este forma de neutru acuzativ a adjectivului, singular sau plural, cu sau fără pronumele τό, τά, ca adverb. Neutrul substantivelor și pronumelor este folosit uneori, dar mai puțin frecvent, în același fel.
GH282. Un număr mare de adverbe se termină fie în -ω, fie în -ως.
GH283. Cele care se termină în -ως sunt adverbe de mod și se formează din adjective și pronume. Ele au accentul de genitiv plural neutru al cuvântului din care se formează.
GH284. Pentru comparativul acestor adverbe se folosește acuzativul neutru singular al comparativului adjectivului, iar pentru superlativ acuzativul neutru plural al superlativului adjectivului.
GH285. Adverbele de loc care se termină în -ω (și încă alte câteva) își formează comparativul prin adăugarea la temă a lui -τέρω, iar superlativul prin adăugarea lui -τάτω (GH128).
GH286. Prepozițiile au fost inițial adverbe, majoritatea lor fiind încă folosite la Homer.
GH287. Exemple de formare
| Adjectiv | Tema | Genitiv plural | Adverb |
| καλός, ή, όν | καλο- | καλῶν | καλῶς |
| κακός, ή, όν | κακο- | κακῶν | κακῶς |
| ἄλλος, η, ο | ἀλλο- | ἄλλων | ἄλλως |
GH288. Cele mai importante sufixe (GH130) folosite la formarea adverbelor (GH280, 2) sunt:
1) -ι, -σι, -θι, -ου, care indică locul unde.
2) -θα, -θε(ν), care indică locul unde.
3) -θεν, care indică locul de unde.
4) -δε (inițial, propoziție enclitică = la, către), care indică unde, încotro.
5) -σε, care indică unde, încotro.
6) -τε, care indică timpul.
7) -τος, care indică unde.
8) -κα (origine necunoscută); de exemplu, αὐτί-κα.
9) -κας (origine necunoscută); de exemplu, ἑ-κάς.
10) -κις (cu înțeles generalizator, nedefinit; înrudit cu τίς, τί); de exemplu, πολλά-κις, de multe ori, adesea.
11) Alte câteva terminații: -α, -δην, -δον, -τι, -στι.