GH180. Substantivele de declinarea a III-a sunt masculine, feminine și neutre.
GH181. Există multe forme ale nominativului declinării a III-a, care trebuie învățate într-o oarecare măsură prin exercițiu, dar, în general:
1) Temele masculine și feminine, cu excepția celor care se termină în ν, ρ și σ, adaugă un σ la temă și formează obișnuitele modificări eufonice (GH113).
2) Temele masculine și feminine care se termină în ρ, σ și majoritatea celor care se termină în ν nu se schimbă, dar dacă ultima vocală este scurtă, aceasta se va lungi.
3) Temele care se termină în ν(τ), fie nu se schimbă ci doar lungesc ultima vocală dacă aceasta este scurtă, eliminând τ final ori de câte ori acesta este prezent, fie își adaugă un σ și produc obișnuitele modificări eufonice (GH113), pierderea lui ν(τ) și lungirea vocalei precedente. Astfel, temele δαιμον-, θιν-, μελαν-, γεροντ- dau nominativele δαίμων, divinitate, θίς, țărm, plajă, μέλας, negru, respectiv γέρων, om bătrân.
GH182. În ce privește neutrele, nominativul singular este de obicei identic cu tema, cu excepția acelora a căror temă se termină în τ, care cade ori de câte ori este prezent.
GH183. Ca regulă, tema substantivelor de declinarea a III-a se poate afla prin eliminarea terminației de caz (-ος) a genitivului singular.
GH184. Dativul singular se termină de regulă în ι, uneori însă în ι.
GH185. Acuzativul singular al substantivelor masculine și feminine se formează de regulă prin adăugarea unui ν la temele care se termină în vocală sau prin adăugarea unui ν (GH097) la temele consonantice. Desigur, ν devine -ᾰ (GH098, 4), făcând astfel ca terminațiile de caz ale acuzativului singular masculin și feminin să fie -ν pentru temele vocalice și -ᾰ pentru cele consonantice.
GH186. Dativul plural se formează în două feluri:
1) Prin adăugarea lui -εσσι (rareori -εσι) la temă.
2) Prin adăugarea lui -σι (rareori -σσι) la temă.
GH187
Observație: Când se adaugă -σι [-σσι], consoanele precedente sunt asimilate, sau cad, conform regulilor (GH113 ff). Astfel, πούς, ποδός, ὁ, 'picior', are ποσ-σί (de la ποδ-σι), care poate să mai fie încă simplificat la ποσί; νύξ, νυκτός, ἡ, 'noapte', are νυξί (de la νυκτ-σι); γέρων, γέροντος, ὁ, 'om bătrân', are γέρουσι (de la γεροντ-σι) etc. Formele mai lungi ale dativelor acestor substantive sunt πόδεσσι, νύκτεσσι, γερόντεσσι.
GH188. Acuzativul plural al masculinelor și femininelor se terminau inițial în -νς (-νς) (GH097), care dă terminația -ας (GH098, 4) pentru temele consonantice, și -ις, -υς (GH113 ff) ca terminație obișnuită pentru temele vocalice.
GH189
Observație: Câteva teme vocalice par să aibă -ας la acuzativ plural, format prin analogie din temele consonantice.
GH190. Cuvintele care se termină în -ις și -υς la nominativ singular, dar cu teme în oclusivă dentală (τ, δ, θ), foarte rar elimină oclusiva și primesc terminația de acuzativ (-ν) a temelor vocalice.
GH191. Vocativul singular este fie identic cu nominativul, fie identic cu tema, iar consoanele finale (cu excepția lui ν, ρ, ς - vezi GH105) cad ori de câte ori sunt prezente.
GH192. Lungirea compensatorie (GH101) are loc de regulă la formarea dativului plural atunci când ντ cade, dar nu are loc dacă o singură literă (τ, δ, θ, ς, ν) cade. Exemple: πᾶσι (παντ-σι), γέρουσι (γεροντ-σι), δαίμοσι (δαιμον-σι).