GH137. Pronumele demonstrativ (adeseori relativ sau personal) cel mai mult folosit în poemele homerice este ὁ, ἡ, τό, prima formă fiind masculină, a doua feminină, iar a treia neutră.
GH138. Forma substantivului care apare în vocabular este nominativ singular, dacă nu se indică altfel. Aceasta este urmată de terminația genitivului singular, care arată cărei declinări îi aparține substantivul. După terminația genitivului singular este dată forma potrivită a acestui pronume, pentru a indica genul. Astfel, θεός, -οῦ, ὁ, zeu, este declinarea a II masculin; βουλή, -ῆς, ἡ, dorință, voință, plan, este declinarea I feminin, iar ἄλγος, -εος, τό, durere, suferință, este declinarea a III-a neutru.