AH25. Tabelul terminațiilor de caz (formele atice)
| Declinarea I | Declinarea a II-a | Declinarea a III-a | ||||
| Singular | ||||||
| m | f | m, f | n | m, f | n | |
| N | ης, ας | η, α, α | ος, (ους), ως (*8) | ον, (ουν), ων (*8) | ς (none) | - |
| G | ου [εω (*1) ] | ης, ας | ου, ω (*8) | ου, ω (*8) | ος, ως (*12) , (ους) | ος, ως (*12) , (ους) |
| D | ῃ, ᾳ | ῃ, ᾳ | ῳ | ῳ | ι, [ῳ (*13) , ῃ (*14) ] | ι, ᾳ (*15) |
| A | ην, αν | ην, αν, αν | ον, (ουν), ων (*8) | ον, (ουν), ων (*8) | α, ν, ω (*16) , α (*17) , (η (*18) ) | - |
| V | η, α, α | η, α, α | ε, (ου), ως (*8) , [ος (*9) ] | ον, (ουν), ων (*8) | ς (none) | - |
| Dual | ||||||
| m, f | m, f | n | m, f | n | ||
| N, A, V | α | ω | ω | ε, (ει, η (*19) , [υ (*20) ]) | ε, (ει, α (*21) , [η (*22) ]) | |
| G, D | αιν | οιν, (ῳν (*8) ) | οιν, (ῳν) (*8) | οιν, [(ῳν (*28) )] | οιν, [(ῳν (*24) )] | |
| Plural | ||||||
| m, f | m, f | n | m, f | n | ||
| N, V | αι | οι, (ῳ (*8) ) | α, (α (*10) ), (ω (*8) ) | ες, ους (*25) , εις, [ς (*26) , ης (*27) ] | α, ω (*28) , (α (*29) , η (*30) ) | |
| G | ων, [έων (*2) ] | ων | ων | ων | ων | |
| D | αις, [αισι (*3) , ῃσι (*4) , ᾳσι (*5) , ησι (*6) , ασι (*7) ] | οις, [οισι (*11) ], (ῳς (*8) ) | οις, [οισι (*11) ], (ῳς (*8) ) | σι | σι, [σσι (*31) ] | |
| A | ας | ους, (ως (*8) ) | α, (α (*10) , ω (*8) ) | ας, ας (*32) , ς (*33) , ους (*25) , εις, [ης (*34) , ως (*35) ] | α, ω (*28) , (α (*29) , η (*30) ) | |
Formele în paranteză rotundă () sunt contrase; cele în paranteză dreaptă [] sunt rare și nu este necesar să fie memorate.
(*1) Unele nume proprii la Platon, Xenofon, Tucidide etc.
(*2) Ἀθηνέων Aristofan și Plutarh.
(*3) Adeseori la poeți și în inscripții; uneori la Platon.
(*4) Ocazional la poeți și în inscripții.
(*5) În inscripții.
(*6,7) În general în inscripții, și în adverbe de loc precum θύρασι, ὥρασι, Ἀθήνησι, Θεσπιᾶσι, Πλαταιᾶσι, Ὀλυμπίασι etc.
(*8) Declinarea a II-a atică, pentru care mai multe exemple se găsesc în Anabasis: adjective precum ἵλεως. Acuzativul singular se poate termina în ω; de exemplu, ἕω.
(*9) Rar; de exemplu, θεός etc.
(*10) Contragerea este neregulată (η).
(*11) Foarte comun în dramă; inscripții până în 444; ocazional la Platon.
(*12) πόλεως, ἄστεως, βασιλέως etc.
(*13) ἡδίῳ etc.; de asemenea prin contragere.
(*14) πόλῃ etc. în inscripții, de regulă 410-335.
(*15) κέρᾳ etc.
(*16) ἡδίω etc.; de asemenea prin contragere.
(*17) βασιλέα etc.
(*18) ἀσφαλῆ etc.
(*19) βασιλῆ etc.
(*20) ἰχθῦ etc.
(*21) κέρα etc.
(*22) ἄστη etc.
(*23) ἥρῳν etc.
(*24) κέρῳν etc.
(*25) ἡδίους etc.; de asemenea prin contragere.
(*26) ἥρως, ἅρκυς, ἰχθῦς etc.
(*27) βασιλῆς etc., de regulă în inscripții până în 350 (întotdeauna până în 375), la Platon și Tucidide, și probabil ar trebui să fie restaurat în lucrările tuturor autorilor atici scrise înainte de 350.
(*28) ἡδίω etc.; de asemenea prin contragere.
(*29) κέρα etc.
(*30) ἄστη etc.
(*31) ἔτεσσι (inscripții)
(*32) βασιλέας etc.
(*33) ναῦς, βοῦς, ἰχθῦς etc.
(*34) βασιλῆς (Sofocle).
(*35) ἥρως etc.
...
GH149. În urma combinării acestor desinențe cu tema unui cuvânt, au rezultat următoarele terminații (formele homerice):
| Declinarea I | Declinarea a II-a | Declinarea a III-a | ||||
| m | f | m, f | n | m, f | n | |
| Singular | ||||||
| N | ης [α, ας] (*6) | η, α, α | ος, [(ως, ους)] (*6) | ον | ς(-) | - |
| G | αο [εω, ω] (*7) | ης, ας | οιο, ου, [οο, ωο(ω)] | οιο, ου, [οο, ωο(ω)] | ος, [(ευς, ους, ως)] | ος, [(ευς, ους, ως)] |
| D | ῃ, [ᾳ] | ῃ, ᾳ | ῳ | ῳ | ι, [(ι, ῳ)] | ι, [(ι)] |
| A | ην, [αν] | ην, αν, αν | ον, [(ων)] | ον | α, ν [(η, ῳ)] | - |
| V | η, α, [α] | η, α, α | ε [ος] | ον | ς (-) | - |
| Dual | ||||||
| N, A, V | α | α | ω | ω | ε | ε |
| G, D | [ῃιν] | [ῃιν] | οιιν | οιιν | οιιν | οιιν |
| Plural | ||||||
| N, V | αι | αι | οι, [(ῳ)] | α | ες, [(εις, ους)] | α, [(η, ω)] |
| G | άων, [έων, (*7) (ῶν)] | άων, [έων, (ῶν)] | ων | ων | ων | ων |
| D | ῃσι, ῃς, [αις] | ῃσι, ῃς | οισι, οις | οισι, οις | σι, εσσι, [εσι] | σι, εσσι, [εσι] |
| A | ας | ας | ους, [(ως)] | α | ς, ας, [(ις, υς, εις)] | α, [(η)] |
(*6) Formele în paranteze pătrate [ ] sunt rare și nu trebuie memorate; cele în paranteze rotunde ( ) sunt contrase.
(*7) -εω, -εων se pronunță de regulă ca o singură silabă prin hiat (vezi GH086); -εω se contrage de obicei la -ω după o vocală.