Situaţiile contrare realităţii sunt exprimate prin timpurile secundare ale indicativului, atât în protază cât şi în apodoză. Protaza este introdusă prin εἰ, iar apodoza are particula ἄν, care totuşi uneori este omisă.
Exemplu:
κύριε, εἰ ἦς ὧδε, οὐκ ἂν ἀπέθανεν ὁ ἀδελφός μου.
Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.