1810. Ne vom aminti că augmentul se foloseşte numai la modul indicativ. Atunci când se formează participiul aorist, augmentul trebuie deci eliminat din cea de-a treia din formele principale ale verbului respectiv. În cazul verbelor neregulate, ca de exemplu βλέπω (ὁράω), eliminarea augmentului din forma de aorist II poate cauza dificultăţi. Cea de-a treia formă a verbului βλέπω (ὁράω) este εἶδον. Fără augment, rădăcina de aorist II este ιδ-, deoarece ι a fost în acest caz augmentat în mod neregulat la ει. Pe de altă parte, participiul aorist al lui λέγω este εἰπών (εἶπον fiind aoristul II indicativ), deoarece în acest caz rădăcina aoristului II a fost εἰπ- şi, aceasta fiind deja considerată suficient de lungă, nu a mai fost augmentată.
1811. Cu excepţia puţinelor situaţii în care, pentru a găsi rădăcina, este mai dificil să se elimine augmentul din forma a treia a verbelor, la care să se adauge -ων pentru a forma participiul, studentul trebuie să fie în stare să facă acest lucru singur. Astfel, dacă găseşte în exerciţii forma ἀποθανών, studentul trebuie să vadă că în această formă se află participiul unui aorist II, al cărui indicativ (cu augment) este ἀπέθανον. Această din urmă formă, având în vedere că verbul este neregulat, se găseşte în dicţionare.