III. Pronumele se acordă cu antecedentul său în gen şi număr.
Exemple (audio):
βλέπω τὸν μαθητὴν καὶ διδάσκω αὐτόν.
Eu văd pe ucenic şi îl învăţ.
Aici, μαθητής este antecedentul lui αὐτόν, şi, de vreme ce μαθητής are genul masculin şi numărul singular, αὐτόν este de asemenea masculin singular.
μένω ἐν τῷ οἴκῳ καὶ γινώσκω αὐτόν.
Eu rămân în casă şi o cunosc.
Aici, οἴκῳ este antecedentul lui αὐτόν, şi, deoarece οἴκῳ are genul masculin şi numărul singular, αὐτόν va fi şi el masculin singular. În limba română se foloseşte pronumele o, căci cuvântul casă este în limba română de genul feminin. În limba greacă însă, cuvântul οἶκος este de genul masculin, şi de aceea pronumele care se referă la el este de genul masculin. Se va mai observa că pronumele nu se acordă cu antecedentul său în caz, ci numai în gen şi număr. În propoziţia de mai sus, antecedentul οἴκῳ este la dativ deoarece urmează prepoziţiei ἐν, pe când αὐτόν are propria sa construcţie, fiind obiectul verbului γινώσκω.
ἡ ἐκκλησία διδάσκει ἐμέ, καὶ ἐγὼ διδάσκω αὐτήν.
Biserica mă învaţă pe mine şi eu o învăţ pe ea.
βλέπω τοὺς μαθητὰς καὶ διδάσκω αὐτούς.
Eu văd pe ucenici şi îi învăţ.
βλέπω τὰ τέκνα καὶ διδάσκω αὐτά.
Eu văd pe copii şi îi învăţ.