O enclitică formată din două silabe îşi menţine propriul accent dacă urmează unui cuvânt ce are accent ascuţit pe penultima silabă. Exemplu: ὥρα ἐστίν.
Pe de altă parte, ὥρα μου este de asemenea corect, căci μου este o enclitică formată dintr-o singură silabă: